Mezozoicul (252 – 66 mil. ani) este era în care apar, îşi ating apogeul şi dispar fabuloase vieţuitoare. Flora şi fauna fosilă marină complexă, la care se adaugă elemente de stratigrafie şi tectonică permit delimitarea acestei ere şi împărţirea ei în trei perioade: Triasic, Jurasic, Cretacic.

Dacă pe uscat au dominat celebrii Dinozauri, mările mezozoice au cunoscut o dezvoltare favorabilă vieţuitoarelor, prin forme de o rară frumuseţe şi diversitate, dintre care sunt, de asemenea, celebrii amoniţi. Clasa cefalopodelor (Cephalopoda) reprezentată în special de amoniţi (a căror cochilie înrulată aminteşte de coarnele de berbec din fruntea zeului Amon), rămâne, de departe, cea mai importantă pentru fauna marină a Erei Mezozoice. Acestea au împânzit mările şi oceanele mezozoice în milioane de exemplare, fiind unele dintre fosilele cele mai frecvente în sedimentele marine depuse atunci. O singură specie de amonit, Nautilus, a supravieţuit până acum în adâncurile oceanelor. Proliferarea şi diversificarea speciilor de amoniţi s-au produs mai ales din Jurasic până în Cretacicul târziu, permiţând biozonări stratigrafice de detaliu pentru acest interval de timp.