Interferențe fitogeografice din Defileul Porțile de Fier
Bogăţia florei descoperită de prestigioşi botanişti ai primelor decenii din secolul al XIX-lea au conferit Defileului Dunării binemeritatul prestigiu de unicat floristic european. Era firesc ca luxurianţa floristică a versanţilor abrupţi din acest sector al Dunării să atragă atenţia în continuare a unor botanişti, care au contribuit la stabilirea particularităţilor fitogeografice ale acestui teritoriu.
Complexitatea substratului geologic, la care se adaugă zonele calcaroase bogate în fenomene carstice, au conferit Defileului Porţile de Fier, reputaţia de a fi unul dintre cele mai spectaculoase defilee din Europa.
Diversitatea floristică a Defileului Porţile de Fier este explicată prin ipoteza interferării unor numeroase şi variate valuri de migraţie, provenite din diferite obârşii florogenetice, ale căror vestigii au dăinuit până azi la adăpostul stâncăriilor abrupte.
În Defileul Dunării există un complex de specii ponto-mediteraneene provenite din suşe paleomediteraneene, cu posibilităţi actuale extrem de reduse de migraţiune şi colonizare, care par să dăinuiască aici de la sfârşitul miocenului (6 mil. ani). Ne-am putea referi la Saponaria glutinosa, Paronychia cephalotes.
Dacă la începutul secolului al XX-lea a fost prezentă în Defileul Porţile de Fier de la Drencova până la Schela Cladovei, azi, Paronychia cephalotes se mai întâlneşte doar la Tisoviţa şi amonte de Schela Cladovei, dar şi acolo în număr foarte mic de exemplare.
O vechime asemănătoare (6 mil. ani) este atribuită populaţiei de Cachrys ferulacea (mărarul Porţilor de Fier), sugerată de arealul extins din sud-vestul Peninsulei Balcanice până în Italia cu iradiaţii în Sicilia. Mărarul Porţilor de Fier formează una dintre cele mai interesante asociaţii vegetale din sectorul estic al Defileului Dunării.
Spectrele sporo-polinice efectuate în Peştera lui Veterani au arătat că pinul negru de Banat de la Tricule a format pinete compacte încă din timpul ultimei glaciaţiuni, acum 12000-14000 de ani. Plantă endemică pentru Carpaţii României, cu exigenţe reduse şi rezistenţă mare pentru coastele aride şi însorite, pinul negru de Banat a cucerit de timpuriu aceste staţiuni, înainte de reinstalarea altor esenţe foioase. Existenţa exemplarelor relictare de pin negru de Banat arată că legătura dintre populaţiile crimeene şi cele din sudul Carpaţilor s-ar fi realizat prin Peninsula Balcanică şi nu direct din Crimeea.
Coloritul distinctiv al florei Defileului Dunării este conferit de abundenţa elementelor balcanogene. Pe fondul balcanogen se afirmă amprenta florei moesice. Pe stâncăriile Defileului Dunării au supravieţuit unele dintre cele mai reprezentative populaţii vegetale (Campanula crassipes, Ferula heuffelii, Peucedanum longifolium).
În cazul populaţiilor arbustive (Acer monspessulanum, Daphne laureola), argumentele arealografice sugerează iradierea lor târzie, în perioada expansiunii făgetelor.
Diversitatea elementelor fitogeografice din Defileul Porţile de Fier reflectă în modul cel mai concludent complexitatea proceselor fitoistorice, din împletirea cărora au rezultat actualele aspecte ale florei şi vegetaţiei.
Ne puteți urmări pe
Drobeta Turnu Severin, strada Independenţei, nr. 2
Marți – Duminică: 9:00-16:00
Luni: Închis