Depozitele cu plante fosile de la Batoţi sunt constituite din gresii calcaroase, gresii siltice, argile şi argile siltice, totul cu o stratificaţie clară atribuite Ponţianului considerat în prezent ca ultim etaj al Miocenului (seria inferioară a perioadei neogene).
Succesiunea vizibilă a depozitelor ponţian inferioare din punctul fosilifer Batoţi are circa 30 m lungime, din care doar câţiva metri cuprind resturi vegetale fosile în pachetele de argile bine stratificate cu aspect vărgat.
Resturile vegetale fosile apar, în cea mai mare parte, sub forma unui detritus vegetal grosier în care, destul de frecvent, se găsesc şi impresiuni foliare cu diferite grade de integralitate şi mai rar impresiuni întregi.
Frecvenţa mare a detritusului vegetal şi plasarea lui pe câţiva milimetri la partea inferioară a unor strătuleţe de 2-3 cm de argile pledează pentru existenţa unor viituri de toamnă aduse în bazin (deltă) de la distanţe variabile, posibil depăşind câţiva kilometri. Pentru acelaşi tip de transport pledează şi faptul că frunzele mai rezistente, coriacee şi subcoriacee sunt cele mai frecvente (Fagus, Quercus, Liquidambar etc.) şi s-au păstrat cel mai bine. Aceste acumulări de resturi fosile care includ detritus vegetal alături de frunze mai mult sau mai puţin întregi sunt, în cea mai mare parte, alohtone. Apar fragmente de Typha, Phragmites şi muşchi (foarte rar), dar şi fructe de Carpinus şi Ulmus.
Reprezentanţii subordonaţi ai resturilor aparţinând plantelor cu corespondenţi actuali în mlaștini (Taxodium, Glyptostrobus, Alnus, Byttneriophyllum etc.) indică faptul că astfel de asociaţii au fost dezvoltate în lacuri adesea mlăștinoase de-a lungul câmpiilor inundabile fluviale, separate de cursul principal al râului prin bare fluviale, adică o origine hipautohtonă nu poate fi omisă.
Existenţa în cantitate redusă a unor resturi vegetale fosile aparţinând unor plante cu corespondenţi actuali caracteristici mlaştinilor (Taxodium, Glyptostrobus, Byttneriophyllum şi altele) argumentează pentru dezvoltarea lor pe câmpii de inundaţie deltaice separate de cursul principal al fluviului transportor prin grinduri fluviatile.
Cercetările tafonomice ale depozitelor ponţian inferioare de la Batoţi arată că flora conţinută de acestea este alohtonă şi numai parţial hipautohtonă, segmentul din urmă fiind constituit tocmai din taxonii carbogeneratori.
Judecând după numărul redus de exemplare în care apar taxonii carbogeneratori este de presupus că aceştia nu aveau o dezvoltare mult prea mare datorită condiţiilor paleogeografice care nu permiteau instalarea unor întinse mlaştini carbogeneratoare, acestea ocupând spaţii restrânse pe câmpiile de inundaţie fluviatilă sau în mici câmpii ale unei delte create de paleorâuri ce se vărsau în lacul Bazinului Dacic. Oricum această deltă ocupa suprafeţe restrânse şi divagaţia fluvială determina existenţe efemere pentru turbăriile instalate pe suprafaţa acesteia.
Analiza paleoecologică a inventarului floristic de la Batoţi arată existenţa a două paleobiotopuri distincte: unul mezofitic caracterizat prin prezenţa unei flore alohtone dominată de: Fagus, Quercus, Castanea, Carya şi Pterocarya etc. şi unul de mlaştină cu Glyptostrobus europaeus, Byttneriophyllum tiliaefolium şi Alnus cecropiaefolia. Ultima asociaţie poate include plante din zonele sezonier inundate (Alnus cecropiaefolia şi Byttneriophyllum tiliaefolium) sau plante din zonele permanent inundate, unde Taxodium dubium şi Glyptostrobus europaeus sunt dominante. Pe lângă cele două paleobiotopuri, ar putea fi un paleobiotop de deal înalt sau chiar unul cu Sequoia gigantea.
Paleodelta de la Batoți, cu flora fosilă de circa 6 milioane de ani, conferă unicitate acestui sit paleontologic, fiind singura floră de vârstă Ponțian inferior cunoscută până în prezent în România.
Drobeta Turnu Severin, strada Independenţei, nr. 2
Marți – Duminică: 9:00-16:00
Luni: Închis