Icoana Învierii Domnului, numită şi Pogorârea la iad sau ”Anastasis” (termenul grec pentru „Înviere”), poartă o adâncă semnificaţie simbolică, reprezentându-L pe Hristos biruitor asupra morții când îl scoate pe Adam din iad în momentele morții și Învierii Sale. Iisus, poziționat în centrul icoanei se apleacă pentru a-l ridica pe părintele omenirii, Adam, aflat în genunchi împreună cu Eva. În spatele lui Hristos e pictată ceea ce se numește o „mandorlă” circulară, simbolul prezenței divine inefabile și este folosită și în alte icoane, cum ar fi cea a Schimbării la Față. Din acest nor luminos se remarcă primele raze de lumină ale Învierii. În spatele lui Adam stau regele Solomon și regele David, îmbrăcați în veșminte împărătești, cu coroană pe cap, strămoși și profeți ai Mântuitorului. În spatele lui Solomon îl putem vedea pe Ioan Botezătorul. Acesta este Înaintemergătorul care a pregătit calea Domnului, L-a precedat cu o moarte de martir și a intrat înaintea Sa în iad, în același fel în care botezul său cu apă l-a precedat pe cel cu Duh Sfânt al lui Iisus. În dreapta icoanei întâlnim personaje din Vechiul Testament: cei trei tineri scăpaţi nevătămaţi din focul unui cuptor încins în vremea împăratului Nebucadnetar. Lacătele sparte care plutesc în abisul negru din partea inferioară a icoanei simbolizează descătuşarea, eliberarea sufletelor din iad, eliberarea noastră din temniţa morţii.