Icoana de inspirație apuseană prezintă scena Învierii Iui Iisus Hristos și este tratată pictural într-o manieră de factură neo-renascentistă. Iisus, purtând pe umeri o mantie roșie cu falduri bogate, este reprezentat în momentul miraculoasei Învieri cu steagul biruinței în mână. În spatele lui Hristos este pictat norul luminos al slavei dumnezeiești ca simbol consacrat care însoțește constant reprezentarea divinității sau a anumitor persoane înzestrate cu calități cerești. Lângă Iisus, un înger sprijină lespedea de piatră a mormântului întunecat și gol redat sub forma unui sarcofag. În planul apropiat al icoanei, în partea inferioară sunt reprezentați lângă Sfântul mormânt trei soldați romani, dormind, purtând veșminte militare și ținând în mâini sulițe, considerate în mod simbolic instrumentele ale mântuirii.