Vasele de tip mortaria sau pelves sunt recipiente de dimensiuni mari, lucrate din ceramică sau piatră, cu pereții groși, de obicei cu impregnări de pietricele și minerale pe suprafața interioară, cu marginea răsfrântă în exterior.
În multe cazuri, vasele de acest tip sunt prevăzute cu un deversor, pentru scurgerea lichidelor. Acest tip de vas, apărut în Orientul Mijlociu în jurul secolului al X-lea a.Chr., a fost vehiculat în lumea mediterană de către fenicieni și greci, fiind preluat apoi de către romani, care vor fi vectorul principal al difuzării acestui tip de recipient, preluarea sa fiind considerată ca un indicator al romanizării și adoptării bucătăriei romane. Prezența acestor recipiente indică o schimbare în practica culinară, prin rețete și produse noi folosite în bucătărie. Potrivit izvoarelor antice, vasele de tip mortaria au fost folosite pentru decorticarea cerealelor, frământarea pâinii, zdrobirea și amestecarea diverselor ingrediente: carne, uleiuri, vin, condimente, legume și ierburi pentru preparatele alimentare sau închegarea laptelui.
Alături de utilizarea lor în bucătărie, astfel de recipiente erau utilizate pentru obținerea de preparate farmaceutice și cosmetice, precum și pentru zdrobirea unor minerale în vederea obținerii de pigmenți de către artizani.
Mortaria variază ca formă și mărime, dar structura lor de bază rămâne aceeași.
Piesa, descoperită la Gârla Mare cu prilejul campaniei arheologice din anul 2001, este lucrată din ceramică fină, de culoare cărămizie, cu urme de ardere secundară. Canalul deversor este realizat prin îngroșarea buzei. De o parte și de alta a canalului, câte o ștampilă scrisă retrograd, pe două rânduri, despărțite de un spic de grâu, pare a reda următoarea inscripție VRPV – IENIV, ce reprezintă numele meșterului. Se datează în secolele II-III p.Chr..
Drobeta Turnu Severin, strada Independenţei, nr. 2
Marți – Duminică: 9:00-16:00
Luni: Închis