Având la bază un concept interactiv, care îmbină expunerea clasică a bunurilor de patrimoniu mobil, cu elemente de butaforie reprezentând reconstituiri ale unor realităţi arheologice şi istorice, expoziţia permanentă a secţiei de Arheologie-Istorie este completată şi de panouri grafice şi informative, dar şi de echipamente multimedia prin intermediul cărora se oferă publicului vizitator o gamă variată de informaţii referitoare la obiectele de patrimoniu expuse.

Expoziţia este amenajată sistematizat într-un circuit care cuprinde nouă săli distincte, a căror tematică reflectă perioade diferite, într-un periplu cronologic, care ilustrează cele mai reprezentative descoperiri istorice şi arheologice din zona Porţilor de Fier sau din alte zone ale actualului judeţ Mehedinţi, precum şi evenimente istorice particulare acestei zone şi a municipiului Drobeta Turnu Severin.

Epoziţia debutează cu o sală dedicată Preistoriei, unde se regăsesc expuse numeroase artefacte recuperate în urma cercetărilor efectuate în situri arheologice identificate în preajma Dunării şi datate în diferite perioade (Paleolitic, mezolitic, neolitic, eneolitic, epoca bronzului şi prima epocă a fierului), acoperind intervalul cronologic dintre mileniul al XV-iea a.Chr. şi mileniul I a. Chr.

Între acestea se remarcă descoperirile de tip Schela Cladovei-Lepenski-Vir (epoca mezolitică, mileniile IX­ VII a Chr.), care ilustrează o parte din evoluţia acestor comunităţi umane, care au realizat unele dintre printre primele locuinţe şi aşezări stabile cunoscute astăzi la nivelul continentului european, situate pe ambele maluri ale Dunării (pe teritoriul actual al României şi Serbiei), comunităţi sedentare de pescari, vânători şi culegători, dar care au practicat şi primele activităţi de cultivare a unor plante, dovedite de unelte realizate din coarne de cerb (săpăligi, brăzdare, plantatoare etc.).

De asemenea, sunt prezentate descoperiri din perioada neoliticului şi eneoliticului, când se generalizează fenomenul de sedentarizare a comunităţilor umane şi au loc o serie de transformări, atât în privinţa ocupaţiilor acestor comunităţi (apariţia agriculturii, a ceramicii şi a uneltelor din piatră şlefuită şi perforată), dar şi în ceea ce priveşte practicile şi credinţele religioase (apariţia primelor cimitire, dezvoltarea unui cult al Marii Zeiţe ilustrat de numeroase figurine feminine realizate din lut ars). O altă componentă importantă a discursului expoziţional a acestei prime săli este cea care ilustrează una dintre cele mai spectaculoase culturi arheologice ale epocii bronzului, aşa numitului complex cultural Zuto­ Brdo-Gârla Mare, cunoscut, în principal, datorită descoperirilor funerare, caracterizate prin ritul incineraţiei defuncţilor şi ritualul depunerilor în gropile mormintelor a numeroase vase ceramice (urne funerare) sau prin statuete antropomorfe şi zoomorfe. Expunerea din cadrul acestei săli se încheie cu replica marelui tezaur tracic descoperit în 1980, în localitatea Hinova, unul dintre cele mai mari şi variate tezaure de podoabe descoperit pe teritoriul actual al României, datat sec. al XII-iea a.Chr.

Următoarea sală din cadrul expoziţiei prezintă perioada celei de-a doua epoci a fierului (secolul al V-lea a Chr. – secolul I p. Chr.), reprezentativă pentru civilizaţia geto-dacică, unde sunt etalate produse ale culturii materiale, între care amintim vase din lut de factură dacică sau celtică, armament dacic sau celtic, imitaţii celtice ale unor monede (tetradrahme) macedoneene, replica vasului de cult din argint-aurit, cunoscut sub denumirea de Rhytonul de la Poroina, singurul Rhyton de argint -aurit descoperit pe teritoriul actual al României, precum şi reconstituirea a două morminte de incineraţie ale unor luptători daci, descoperite în 2014 în localitatea Floreşti, judeţul Mehedinţi.

Pe parcursul salilor 3 şi 4 din cadrul expoziţiei este prezentată perioada epocii romane, atât de bine cunoscută graţie descoperirilor din municipiul Drobeta Turnu Severin (ruinele monumentelor antice de la Drobeta: castrul, podul peste Dunăre, amfiteatrul şi termele). Sala numărul trei prezintă descoperirile arheologice din fortificaţia romană de la Drobeta, în cadrul căreia sunt expuse obiecte de patrimoniu reprezentând elemente de echipament militar (arme, diverse aplice utilizate ca ornament, ceramică, monede, opaiţe, inele, o diplomă militară pe două plăci din bronz, cărămizi sau ţigle cu ştampile ale unor legiuni sau al unor trupe auxiliare care au staţionat în castrul Drobeta). Sala numărul 4 prezintă macheta podului roman construit de arhitectul Apolodor din Damasc, în perioada dintre cele două războaie dacice (101-103), realizată la scara 1:50, cea mai mare machetă din lume a Podului lui Traian de la Drobeta, precum şi o serie de obiecte descoperite în perimetrul oraşului roman, între care amintim: statuete din marmură şi bronz ale unor divinităţi adorate în epoca romană, podoabe din argint., bronz şi chiar din sticlă sau os (brăţări), opaiţe, vase cermice. În această sală sunt prezentate şi două bârne originale din lemn de stejar, care au făcut parte dintr-un cheson realizat pentru construirea podului roman, o reconstituirea a unui astfel de cheson, o hartă a Imperiului roman şi o alta reprezentând teritoriul provinciei romane Dacia, alături de panouri informative referitoare la cele două războaie dacice (101-102 şi 105-106)- un panou informativ dedicate lui Apolodor din Damasc şi un altul referitor la evoluţia oraşului roman Drobeta în epoca romană.

Întrucât circuitul spaţiului expoziţional este unul destul de amplu, aproximativ la jumătatea acestuia, a fost gândit un spaţiu de relaxare pentru vizitatori în care au fost integrate şi echipamente IT cu ajutorul cărora sunt prezentate o serie de holograme a numeroase obiecte culturale din depozitele colecţiilor de arheologie-Istorie, la fel ca şi patru dispozitive de tip touch-screen, cu ajutorul cărora vizitatorii pot explora o reconstituire digitală 3D a Amfiteatrului roman de la Drobeta, disponibilă şi la începutul sălii cu numărul şaşe, prin intermediul unor ochelari de tip VR. În această sală se prezintă perioada de sfârşit a epocii romane (secolele al 111-V-lea), prin intermediul: unor machete 3D ale fortificaţiilor construite pe malul nordic al Dunării (sectorul dintre Orşova şi Ostrovul Mare), parte a limesului roman dunărean, a reconstituirii unui mormânt de femeie cu un bogat inventar funerar (alcătuit din obiecte de podoabă – cercei şi colier din aur, obiecte pentru toaletă – oglindă din plumb şi plăcuţă din thuringit pentru prepararea fardurilor, vase şi opaiţe din ceramică). De asemenea, este prezentată şi basilica paleocreştină de la Izvoarele, unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectură veche creştină de pe teritoriul ţării noastre, descoperit în anul 2007 (monede, obiecte de podoabă-inele creştine, panouri grafice şi informative etc.). Expunerea în cadrul acestei săli continuă cu perioada timpurie şi de mijloc a evului mediu (secolele al VI-XVl-lea) , prezentată prin intermediul unui panou informativ şi ilustrate de o serie de bunuri de patrimoniu (podoabe, arme, monede, vase ceramice) şi machetele 3D ale fortificaţiilor din sectorul dunărean, cuprins între Turnu Severin şi Orşova, funcţionale în perioada cuprinsă între secolele al XIII-XVl-lea.

Circuitul expoziţional cronologic este oarecum întrerupt de sala a cărei tematică reflectă, parţial, evoluţia armamentului şi a echipamentului militar pe parcursul evului mediu şi al epocii moderne (până la Războiul pentru independenţă al României, 1877), prin intermediul unor panouri informative, al unor manechine de soldaţi şi a expunerii unor arme albe (spade, lănci, vârfuri săgeţi pentru arcuri şi arbalete, tapare, buzdugane, săbii, iatagane) şi de foc (fragmente din ţevile unor bombarde din bronz, o archebuză din fier, proiectile din calcar şi fier, pistoale şi puşti cu cremene sau cu capsă) şi se încheie cu un panou informativ referitor la înfiinţarea oraşului modern Turnu Severin, la 22 aprilie 1833.

Penultima sală a expoziţiei prezintă momentul Primului Război Mondial, printr-o reconstituire a unei părţi dintr-un tranşeu, animată prin prezenţa unor manechine ale unor soldaţi români, iar ca bunuri culturale sunt expuse o serie de brevete şi decoraţii, căşti pentru protecţia soldaţilor, pistoale, grenade defensive şi un jurnal de front redactat de maior Alexandru Strehăianu, cu prilejul luptelor pentru apărarea Severinului, din toamna anului 1916. Totodată, sunt expuse busturile regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, iar cu ajutorul unui dispozitiv TV este redată o prezentare intitulată Prezenţe regale la Turnu Severin.

Cele două coridoare, care fac legătura cu ultima sală a expoziţiei, au fost amenajate în sensul reconstituirii unei mici porţiuni a celei mai importante artere stradale a oraşului Turnu Severin în perioada interbelică, Calea Traian, prezentată în două etape distincte. Prima etapă, specifică perioadei cuprinsă între cele două războaie mondiale, este ilustrată prin reconstituirea unor faţade ale unor clădiri, printr-o serie de obiecte expuse în vitrine (maşină de calcul, joben, baston, trusă pentru toaletă, ceasuri de masă etc.), alături de un automobil marca Richard-Brasier, fabricat în anul 1904 şi de câteva manechine în costume de epocă. Cea de-a doua etapă, prezintă momentul bombardării Severinului în primăvara şi vara anului 1944, de către aviaţia anglo-americană, prin reconstituirea unor faţade ale unor clădiri bombardate şi expunerea unor obiecte de echipament militar.

Ultima sală a expoziţiei permanente prezintă două evenimente istorice care au marcat profund memoria colectivă în perioada comunistă şi anume Deportarea în Bărăgan (judeţul Mehedinţi fiind unul dintre cele trei judeţe de unde au fost relocate, în perioada 1951-1956, „elementele duşmănoase” faţă de regimului comunist), respectiv Rezistenţa anticomunistă în judeţul Mehedinţi (reconstituirea, pe baze documentare, a unei celule de securitate ce a fiinţat în subsolul clădirii actualului muzeu de artă).

În această sală mai sunt prezentate reconstituiri ale faţadelor unei librării, alimentare şi magazin universal, unde sunt expuse obiecte din perioada comunistă; o reconstituire a unui cadru din restaurantul Drobeta şi al unui colţ din celebra Piaţă a Sârbilor, două dintre simbolurile municipiului Drobeta Turnu Severin din perioada anilor ’80, care trezesc şi astăzi nostalgii în rândul vizitatorilor ce au cunoscut şi apreciat aceste locuri. Expunerea se continuă cu prezentarea aşa numitei perioade a industrializării forţate, din anii ’70 şi ’80 ai secolului al XX-iea, cu referire la municipiul Drobeta Turnu Severin, prin intermediul unor panouri informative însoţite de imagini de epocă ale Şantierului Naval, Uzinei de Vagoane şi Hidrocentralei de la Porţile de Fier I.

Având în vedere că de-a lungul istoriei a existat întotdeauna un eveniment exponenţial care a încheiat  o  perioadă  istorică  şi  a determinat  debutul  altei  perioade, „Revoluţia  din  decembrie  1989111 încheie, atât periplul epoziţional, cât şi perioada regimului comunist, pregătind tranziţia spre democraţie.