Desfășurată pe două nivele, parter și etaj și cuprinsă în circuitul de vizitare între expozițiile permanente de Arheologie – Istorie și Științele Naturii, cea de-a doua expoziție permanentă de Artă Populară  a Muzeului Regiunii Porților de Fier oferă publicului, prin structura tematică, informația culturală și mesajul educațional subsumat, o imagine de sinteză, de evocare a lumii rurale tradiționale care a existat în județul Mehedinți  de la sfârșitul sec. al XIX – lea până în anii ’80 ai secolului trecut, după o schemă etnologică modernă și funcțională care a stat la baza materializării unor expoziții moderne în muzeele din Franța, Italia, Spania, Azerbaidjan: deconstrucție, analiză, reconstrucție.

Expoziția beneficiază de obiecte – document care fundamentează cunoașterea vieții cotidiene a oamenilor, momentele de sărbătoare și de ceremonial, obiecte dintre cele mai diverse ca formă, utilitate, material și semnificație din cele 18 colecții de Artă Populară care contribuie la înscrierea zonei etnografice Mehedinți în aria reprezentativă a culturii și civilizației românești.

Sala I, etaj, denumită Patrimoniu, subsumează piese din cele mai prețioase colecții, cele de arhitectură tradițională – porțile de gospodărie decorate cu motivul frângiei, motivul șarpelui, cruce, sori/rozete, inițiale, chiar nume ale foștilor proprietari,  de port popular de veche tradiție medievală (amintim epingeaua, pelerina amplă din portul bărbătesc de iarnă și costumul feminin fastuos, asortând marama, cămașa decorată cu mătase de guși și vâlnicul brodat cu beteală), textile de interior – scoarțele cu motive geometrice, antropomorfe și zoomorfe care, prin decor și tehnica de lucru, plasează satele mehedințene pe o interesantă hartă sud europeană a evoluției stilurilor decorative în arta populară.

Obiectele cu semantică religioasă, un nucleu expozițional nepermis până în anii ’90  – icoane din odaia bună, pristolnice, cruci de mână, cruci de altar, constituie nucleul expozițional Arta sacră, acestea fiind pentru omul modern elementele care consfințesc relația tradiționalului cu divinitatea în orice timp.

Cele amintite sunt încadrate de două nuclee tematice care evidențiază același lucru, cultul pentru patrimoniu, piese din fondul Istrati care amintesc despre muzeul deschis în perioada interbelică în palatul cultural severinean și despre colecțiile de artă populară – ceramică, metal, fotografii adunate de doctorul Constantin I. Istrati, savant și colecționar, la sfârșitul sec. al XIX – lea și începutul sec. al XX – lea, nucleu denumit Vârstele muzeului (fondul Istrati a fost asimilat de Muzeul Regiunii Porților de Fier în anii ’50), și Casa preotului Toma Suru din Eșelnița, donație a familiei de colecționari Doina și Teodor Grigore din Drobeta Turnu Severin.

Sala II, parter – Munca. Ocupații și meșteșuguri  prezintă principalele componente ale culturii populare tradiționale cu vechime milenară, cunoscute și în zona etnografică Mehedinți care întregesc dovezile materiale și spirituale ale continuității poporului nostru.

Agricultura și păstoritul de pendulare, ocupații de bază în satul tradițional mehedințean,  sunt reprezentate printr-un inventar bogat susținut de fotografie și film etnografic; albinăritul, o ocupație de seamă cunoscută din antichitate, este atestată în Mehedinți din secolele XVII – XVIII. Este reprezentată în expoziție prin evoluția tipurilor de stupi cunoscuți în arealul etnografic mehedințean.

Zona etnografică Mehedinți, având Dunărea la sud pe o lungime de aprox.200 km și nenumărate râuri de interior, a făcut ca pescuitul să fie una dintre ocupațiile practicate de-o potrivă de bărbați și femei (ocupație prin care s-a asigurat hrana familiei și s-a sporit venitul acesteia) de la cea mai simplă metodă (prinsul peștelui cu mâna) până la cele mai laborioase instalații care s-au creat cu și prin mijloace pe cât de simple, pe atât de complexe, unele dintre acestea prezentate azi în expoziția de artă populară.

Olăritul, strâns legat de activitatea zilnică a oamenilor și cu mare însemnătate documentară datorită dovezilor de continuitate a populației stabile, este segmentul expozițional ce reifică ceramica de tipul bocean (nesmălțuită) prin prezentarea uneltelor și a mijloacelor de lucru și prin artefactele propriu – zise din singurul centru ceramic activ din Mehedinți, Șișești – Noapteșa.

Documentele cartografice din sec. XVIII – XIX, la fel ca planurile de moșii, ne dau date importante despre cultura viței de vie și a pometurilor, precum și despre existența pivnițelor, o altă temă inserată în rândul ocupațiilor.

Atelierul fierarului aduce în atenție cel mai important meșteșug din viața comunităților sătești, prelucrarea fierului, acesta dezvoltând cele mai multe ramuri meșteșugărești.

Ale lemnului este nucleul tematic ce încheie expoziția permanentă de artă populară. Subsumează dulgheritul, tâmplăritul, dogăritul, rotăritul și prelucrarea artistică a lemnului, toate ilustrate prin instrumente de lucru/prelucrare a lemnului și prin produsele – rezultat ale acestor îndeletniciri casnice, ulterior, ale fiecărei meserii.

Vizitatorul decodează obiectul cu adjuvante grafice și multimedia, fotografia și filmul fiind necesare în mod special pentru publicul străin care nu are legături cu spațiul tradițional românesc, mai ales când este vorba despre obiectul ritual, simbolic ori sociocultural, fiind nevoie de plasarea acestuia într-un referențial cultural, religios, social ce reifică de fapt caracteristicile unei comunități într-un interval de timp și spațiu.

”Discursul muzeal” începe în holul care prefațează expoziția din sala Patrimoniu, un spațiu în care fotografii din Arhiva Etnografică a Muzeului  Regiunii Porților de Fier familiarizează vizitatorul cu specificul patrimoniului ce urmează a fi prezentat și se încheie la ieșirea din sala Munca. Ocupații, meșteșuguri într-o zonă în care valorosul și bogatul patrimoniu al secției Etnografie și Artă Populară este rulat în expoziții temporare.